Crucea grea o ducea în spate,
Plină, plină de păcate. .
Atârna atât de greu...
O căra, Fiu de Dumnezeu. .

Apele curgeau șiroaie,
Inimi împietrite se înmoaie,
Toți se uită ca să vadă,
Când El oare o să cadă? ...

Dar Mielul lui Dumnezeu,
A înaintat cu greu,
Și urcând pe Golgota,
A carat și vina ta,

Da străine, tu să știi,
Că Isus e între cei vii,
El nu a rămas pe lemn,
Ci se plimbă prin Eden,

Mâinile Lui perforate,
Au șters multe păcate,
Când tâlharul a strigat,
Domnul pe loc l-a iertat,

Și tu ești unul din ei,
Și te plimbi chiar printre lei,
Dar Mielul lui Dumnezeu,
A plătit păcatul tău,

Cuiele când le-au bătut,
Sângele Lui a căzut,
Peste tot păcatul tău,
Și al nostru, și al meu,

Răstignit, dar din iubire,
Pentru întreaga omenire,
Azi te așteaptă, nu mai sta,
Predă-i Lui viața ta,

Pedepsit, dar pentru noi,
Căci eram atât de goi,
Prin văi toți am pribegit,
Dar de El am fost găsiți,

Pe drumul către calvar,
A lăsat câte un dar,
Pentru toți care vor veni,
Și-n viața lor Îl vor primi,

Harul mare s-a revărsat,
Și cu Domnul a împăcat,
Orice om, orice seminție,
Ca să ne ducă-n veșnicie,

Nu mai pribegi prin văi,
Vino să vezi cărări noi,
Prin harul ce-a fost arătat,
Și tu poți fi azi curățat,

La Golgota încă este loc,
Așa cum s-a spus prin proroc,
El va veni ca să ne ia,
Și o cunună să ne dea,